Călirea este o metodă importantă în tratamentul termic al metalelor, care modifică proprietățile fizice și mecanice ale materialelor prin răcire rapidă. În timpul procesului de călire, piesa de prelucrat trece prin etape precum încălzirea la temperatură ridicată, izolarea și răcirea rapidă. Când piesa de prelucrat este răcită rapid de la temperatură ridicată, din cauza limitării transformării în fază solidă, microstructura piesei de prelucrat se modifică, formând noi structuri de cereale și distribuția tensiunii în interior.
După călire, piesa de prelucrat este de obicei într-o stare de temperatură ridicată și încă nu s-a răcit complet la temperatura camerei. În acest moment, datorită diferenței semnificative de temperatură dintre suprafața piesei de prelucrat și mediu, piesa de prelucrat va continua să transfere căldură de la suprafață în interior. Acest proces de transfer de căldură poate duce la gradienți locali de temperatură în interiorul piesei de prelucrat, ceea ce înseamnă că temperatura în diferite poziții din interiorul piesei de prelucrat nu este aceeași.
Datorită tensiunii reziduale și modificărilor structurale generate în timpul procesului de călire, rezistența și duritatea piesei de prelucrat vor fi îmbunătățite semnificativ. Cu toate acestea, aceste modificări pot crește, de asemenea, fragilitatea piesei de prelucrat și pot duce la unele defecte interne, cum ar fi fisuri sau deformare. Prin urmare, este necesar să se efectueze un tratament de revenire a piesei de prelucrat pentru a elimina stresul rezidual și a obține performanța necesară.
Călirea este procesul de încălzire a piesei de prelucrat la o anumită temperatură și apoi de răcire a acesteia, cu scopul de a îmbunătăți microstructura și proprietățile produse după călire. Temperatura de călire este, în general, mai mică decât temperatura de călire, iar o temperatură de călire adecvată poate fi selectată în funcție de caracteristicile și cerințele materialului. În mod normal, cu cât temperatura de revenire este mai mare, cu atât duritatea și rezistența piesei de prelucrat sunt mai mici, în timp ce duritatea și plasticitatea cresc.
Cu toate acestea, dacă piesa de prelucrat nu s-a răcit la temperatura camerei, adică este încă la o temperatură ridicată, tratamentul de revenire nu este fezabil. Acest lucru se datorează faptului că revenirea necesită încălzirea piesei de prelucrat la o anumită temperatură și menținerea acesteia pentru o perioadă de timp pentru a obține efectul dorit. Dacă piesa de prelucrat este deja la o temperatură ridicată, procesul de încălzire și izolație nu va fi posibil, ceea ce va duce la faptul că efectul de revenire nu va îndeplini așteptările.
Prin urmare, înainte de efectuarea tratamentului de revenire, este necesar să vă asigurați că piesa de prelucrat a fost complet răcită la temperatura camerei sau aproape de temperatura camerei. Numai în acest fel poate fi efectuat un tratament eficient de revenire pentru a ajusta performanța piesei de prelucrat și pentru a elimina defectele și tensiunile generate în timpul procesului de călire.
Pe scurt, dacă piesa de prelucrat călită nu este răcită la temperatura camerei, aceasta nu va putea suferi un tratament de revenire. Călirea necesită încălzirea piesei de prelucrat la o anumită temperatură și menținerea acesteia pentru o perioadă de timp, iar dacă piesa de prelucrat este deja la o temperatură mai mare, procesul de revenire nu poate fi implementat eficient. Prin urmare, este foarte important să vă asigurați că piesa de prelucrat este complet răcită la temperatura camerei înainte de revenire în timpul procesului de tratament termic pentru a vă asigura că piesa de prelucrat poate atinge performanța și calitatea necesare.
Ora postării: 29-12-2023
